Acest lucru nu s-a remarcat în copilărie din cauza faptului că ochiul celălalt a fost perfect, ba chiar nici ca adult nu se remarcă până la prima consultaţie, cu toate că până la vârsta de 6 ani a mai fi fost o şansă pentru remedierea problemei.

Alte îmbolnăviri ale ochilor, la care participă ambii ochi sunt descoperite mai des, şi pot fi reversibile, sau cel puţin este posibil încetinirea progresiei. De aceea este important ca părinţii şi pedagogii să observe conştiincios chiar de la vârsta cea mai fragedă aspecte simptome care pot indica o diminuare al acuităţii vizuale al copilului.

La sugari şi copii mici:

- Semne externe: cataractă, ochi mici sau mari etc.

- Nesigur la menţinerea contactului de ochi

- Indiferenţă faţă de obiecte interesante, colorate

- Nu se uită în direcţia arătată

- Nu se ocupă de obiecte de dimensiune mică

- Dificultăţi la urmărirea obiectelor în mişcare

- Se uită cu capul înclinat la obiecte

- Mişcările sunt leneşe, neîndemănate

- Nu percepe corect distanţa între obiectele în spaţiu

- Îi este frică de a sui, a sări

- Nu-i plac jocurile care necesită multă mişcare

- Îi plac jucăriile de dimensiuni mari, care produc sunet

- Se desparte cu greu de însoţitorul care-i dă siguranţă

Observarea acestor semne sau executarea lor depinde bineînţeles de vârsta, dezvoltarea copilului; s-a stabilit precis de exemplu la ce vârstă este capabil de recunoaşterea feţei, obiectelor, urmărirea lor, astfel nu se poate testa totul la un bebeluş de două săptămâni, motiv pentru care este foarte important urmărirea dezvoltării aptitudinilor în funcţie de vârstă, şi aprecierea lor în această funcţie.

Vederea perfectă al copilului se dezvoltă progresiv pe parcurs de 6-8 luni. La început poate focusa la numai 20-30 de cm, la sfârşitul primei luni se dezvoltă aptitudinea de a focusa şi a urmări obiectele mici în mişcare. În luna a doua încă nu poate să facă diferenţă între nuanţele de culori, de aceea îi plac prima dată desenele alb-negru şi cu contrast cescut. În luna a patra se devoltă simţul adâncimii, poate aprecia poziţia, mărimea, forma obiectului de interes, după care îl şi prinde. În luna a cincea este mai îndemânatic la observarea lucrurilor mici şi urmărirea obiectelor în mişcare.

Recunoaşte şi obiectele numai parţial dezvăluite. Este conştient, că obiectele există chiar dacă nu sunt vizibile, de aceea îi place jocul de a se uita pe furiş. Poate să distingă culorile mai simple dar intense. La vârsta de opt luni copilul poate să atingă calitatea vederii unui adult. În luna respectivă ochiul copilului atinge culoarea definitivă.

La grădiniţă:

- La jocurile care implică multă mişcare este mai neîndemănatic

- Indeferenţă faţă de desene, cărţi colorate

- Nu se implică cu plăcere la activităţile comune

- Nu vede bine obiectele arătate

- Se orientează nesigur, cu dificultăţi

- Când scrie sau desenează, o face de la o distanţă de 10-15 cm

- La orele de prânz sau după masă nu „fixează" cu ambii ochi, adică nu păstrează privirea cu ambii ochi pe obiect, „fuge" ochiul (acest lucru pot verifica şi părinţii astfel: obturează unul dintre ochi, arată un obiect copilului, iar cănd eliberează ochiul de obturaţie observă dacă acesta face sau nu mişcări de corecţie pentru a reveni la direcţia înaintea obturării).

- În cazul în care au învăţat denumirea culorilor la grădiniţă sau părinţii i-au învăţat, dar după încercări repetate interschimbă numele culorilor, de exemplu galben-maro, verde-roşu etc., este posibil ca copilul să nu vadă culorile corect, are daltonism (sunt foarte multe variaţii, în mod interesant prevalenţa la bărbaţi este mai mult de 7%, la femei 1%).

La şcoală:

- Priveşte de prea aproape cărţile sau caietele

- Când învaţă, freacă frecvent ochii, trage cu ochii

- Este neatent la instrucţiunile de pe tablă

- Nu le efectuează corect

- Direcţia privirii nu este corect

- Acuză dureri de cap, ameţeli

- Formele literelor recunoaşte numai în format mare

- Interschimbă litere

- Liniatura este întretăiat, tremurând

- Formarea literelor scrise este incorectă

- Legătura între litere este neprecisă

- Ţine crisp stiloul

- Îi este greu să scrie între linii

- Greşeli la numere sau semne

- Observaţiile sunt superficiale

Prezentaţi-vă la control, dacă la semnele enumerate mai sus cel puţin trei sunt prezente la copilul Dvs., iar este bine să vă interesaţi de la educatoarea sau profesoara copilului, să vă atrage atenţia dacă descoperă astfel de probleme. Aceste probleme trebuiesc luate serios, şi dacă este cazul, să fie investigate de un specialist.