Îmbătrânirea ochiului

În cele mai multe cazuri, dacă pacienţii noştri încă n-au purtat ochelari, se prezintă la primul consult la vârsta de 40-45 de ani, şi sunt conştienţi de problemă: au nevoie de un onchelar de citit.


În următoarele rânduri vom elucida cauza acestui fenomen, de ce se prezintă la aproape toată lumea, ce cauzează şi care este corecţia cea mai optimă pentru a menţine o acuitate vizuală asemănător tinereţii.

 

Cu progresia vârstei devine mai dificil vederea obiectelor apropiate, poate fi nevoie de o iluminare mai puternică pentru claritate bună, ochhii se acomodează mai slab la întuneric sau reflexiile de pe suprafeţe, puţin poate fi afectată şi vederea culorilor. Aceşti schimbări - şi altele - apar la aproape toată lumea pe parcursul vieţii. De cele mai multe ori nu sunt cauzate de o îmbolnăvire specifică al ochilor, şi se poate trăi o viaţă normală alături de ele şi în continuare.

 

Ce trebuie să ştim despe îmbătrânirea ochilor?

 

După vârsta de 45 de ani la 90% al oamenilor se prezintă îmbătrâtrănirea ochilor (numele medical fiind presbyopia sau presbiopie). Această condiţie se manifestă cu pierderea progresivă al capacităţii de focusare la aproape. Presbiopia nu este o boală în sine, ci face parte din procesul normal de îmbătrânire. Presbiopia apare de obicei la vârsta de 40-45 de ani (la cei cu miopie uşoară mai târziu), iar după vârsta de 65 de ani nu se mai progrediază.

 

În stare relaxată ochiul foxusează spre îndepărtare. Pentru a vedea clar un obiect apropiat, ochii trebuie să schimbă coeficientul (puterea) de refracţie. Acest lucru se obţine prin contracţia unor muşchi mici în interiorul ochiului, cristalinul devenind mai convexă. Cu vârsta însă cristalinul pierde din plasticitate, forma nu se mai modifică atât de uşor.

 

Pierderea progresivă al plasticităţii (şi aparent micşorarea spaţiului necesar pentru funcţionarea corectă al muşchilor interni alături de pierderea din forţa lor) produce o imagine neclară. Acest lucru se mai poate compensa pentru un anumit timp cu extensia mărită al braţelor când citim ziarul, coasem sau ne uităm la o fotografie sau telefonul mobil, mărind astfel distanţa de la ochi, dar după un timp braţul „nu va mai fi destul de lung".

 

Pentru tratarea presbiopiei cel mai răspândită metodă este folosirea unui ochelar de citit, dar sunt şi alte posibilităţi. Ia să le vedem mai amănunţit!

Ochelarul de citit poate fi de mai multe feluri. Cele cu ramă întreagă este recomandat pentru persoanele care se uită la aproape pentru timp îndelungat. Pentru persoanele cine nu au folosit înainte ochelar, şi schimbă des privirea la aproape cu cea la distanţă, recomandăm rame cu lentile „în jumătate", care se poartă pe vârful nasului, şi se poate vede la îndepărtare uitând peste ele.

 

Cei care au nevoie şi de ochelar de distanţă, şi s-au săturat de interschimbarea ochelarilor şi căutarea lor, pot opta pentru lentile speciale, multifocale. Lentilele bi- şi trifocale (progresive) au încorporate dioptrii diferite la zone diferite, astfel privind prin partea de jos al lentilei se focalizaeză la aproape, iar prin partea de sus la îndepărtare. Coeficientele de refracţie al lentilelor progresive se face prin zone aparte, astfel asigurând o vedere cel mai apropiat de cea de tinereţe, însă este necesar un scurt timp de acomodare pentru purtarea lor adecvată.

 

Din motive de confort sau estetice multe persoane poartă lentile de contact. Astăzi şi după vârsta de 40 de ani este posibil acest lucru, datorită faptului că - conform lentilelor de ochelari - sunt disponibile şi lentile de contact multifocale, însă nu sunt aşa răspândite.

 

O procedură mai comodă (considerând bineînţeles şi necesităţile individuale) este folosirea lentilei de contact pentru vederea la distanţă, iar pentru aprope complentând-o cu un ochelar de citit, al cărui dioptrie este în mod firesc mai mic decât ochelarului de citit prescris pentru cea fără lentilă de contact.